Manastirea Vacaresti
Manastirea Vacaresti a fost ridicata in anul 1716 de catre Nicolae Mavrocordat, domn fanariot al Tarii Romanesti, si sfintita la 24 septembrie 1724, fiind purtatoare a hramului “Sfanta Treime”.
Constructia mareata, construita in stil brancovenesc, este transformata in penitenciar incepand cu anul 1848, fapt ce duce la degradarea arhitecturii originale si deteriorarea cladirilor. Pana in 1973, cat a functionat, aici au fost inchisi, din ratiuni politice, numerosi oameni ai vietii culturale si politice a vremii, intre acestia amintindu-i pe scriitorii T. Arghezi, L. Rebreanu, I. Slavici, cat si slujitori ai domnului (preoti si chiar episcopi). Desi initial se demareaza un proiect de restructurare a lacasului de cult, soarta avea sa fie insa necrutatoare cu acest maret edificiu.
In decembrie 1984 intregul ansamblu al Manastirii Vacaresti a fost daramat din ordinul lui Nicolae Ceausescu, ca urmare a activitatii de “sistematizare teritoriala urbana si rurala” initiata in 1974, prin Legea nr. 58, cel mai valoros ansamblu arhitectonic in stil brancovenesc ramanand doar in fotografii si in amintirile oamenilor.
In prezent, ramasite din “trupul” manastirii Vacaresti sunt imprastiate prin muzee si manastiri. Din pictura murala s-au salvat aproximativ 100 metri patrati, un fragment din fresca aflandu-se la Manastirea Stavropoleos, 24 de fresce mare se afla la Muzeul Municipal Bucuresti, dupa ce au fost restaurate intre 1990 si 2008, o macheta a manastirii se afla la parterul Palatului Mogosoaia, sub scari, in timp ce fragmente din sculpturile ei se pastreaza in fosta livada, intr-un sopron improvizat.
